Introducerea temei A: Munca fizică şi munca de relaţionare cu copilul

Copilul trebuie să înveţe de la dumneavoastră cum să creeze legături cu îngrijitorii, cum să se simtă ataşaţi de ei, cum să facă anumite lucruri şi cum să interacţioneze cu ceilalţi.
Ei învaţă din felul în care relaţionaţi cu el cum să devină o persoană socială..
În acest sens,  dumneavoastră sunteţi cele mai importante persoane în viaţa copiilor orfani.. Ei nu îi au pe părinţi drept profesori, aşa că trebuie să se bazeze pe îngrijitorii lor pentru a învăţa. Ceea ce ar fi trebuit să înveţe de la părinţi, acum trebuie să înveţe de la dumneavoastră.
Uneori, acest lucru este o povară, din cauza responsabilităţii, dar si un dar: când reuşiţi, îi veţi fi dat unui copil o bază sigură – o fundaţie solidă pe viaţă..
 
Acest lucru nu este uşor de realizat în practică, dacă sunteţi responsabil cu îngrijirea mai multor copii, deci haideţi să vedem ce e cu munca fizică.
 
Atunci când lucraţi cu copiii, întotdeauna îndepliniţi două munci diferite. Faceţi multe lucruri practice: faceţi activităţi cu copiii, îi îmbrăcaţi, îi culcaţi, îi spălaţi, le schimbaţi scutecele etc.Acest lucru este necesar pentru a satisface nevoile copilului (nevoia de a mânca, de a dormi, de a se mişca) şi pentru a crea un ritm natural pentru activităţi în timpul zilei. În timp ce faceţi toate acestea, lucraţi şi la relaţia cu copilul: când îl îmbrăcaţi, vorbiţi cu el, îi răspundeţi, îi captaţi atenţia, îi zâmbiţi, îl mângâiaţi şi aşa mai departe. Aceste lucruri sunt necesare pentru a-l face pe copil să se simtă în siguranţă, pentru a promova ataşamentul, pentru educaţia socială şi emoţională, în general.

 

Întotdeauna este greu de echilibrat munca fizică şi munca de relaţionare. Să urmărim acest film care prezintă trei modalităţi de echilibrare a muncii fizice cu munca de relaţionare. În toate cele trei exemple, sarcina este aceeaşi, dar modul de relaţionare a îngrijitorului cu copilul este diferit:

Femeia din stânga se concentrează asupra muncii fizice  – ea nu relaţionează cu copilul prea mult, în timp ce schimbă scutecul copilului. Ea termină foarte repede şi poate trece la următorul copil, dar copilul pe care tocmai l-a schimbat nu a învăţat nimic despre modul în care trebuie să relaţioneze cu ceilalţi. Femeia din mijloc schimbă scutecul unui copil – dar, în acelaşi timp, ea vorbeşte mult cu copilul şi încearcă să-i capteze atenţia. Femeia reuşeşte să creeze un echilibru între munca fizică şi relaţionare – ea termină sarcina într-un timp acceptabil şi îl şi stimulează pe copil. Femeia din dreapta se concentrează doar asupra interacțiunii cu copilul şi aproape că uită că are o sarcină de îndeplinit. Pe de altă parte, acest copil învaţă multe despre concentrare, simte fericirea şi experimentează contactul cu o altă fiinţă umană. Poate că ea este cea care îl învaţă pe copil cele mai multe lucruri despre cum să formeze o relaţie.

 

Discuţie de grup
20 minute:

  • Ce este cel mai important sau necesar pentru noi – cum creăm un echilibru între munca fizică şi munca de relaţionare în instituţia noastră?
  • Cum creăm un echilibru între munca fizică şi munca de relaţionare în propria familie ? Cum au realizat părinţii dumneavoastră acest lucru?
  • De ce avem echilibrul pe care îl avem în instituţia noastră – pentru că „mereu procedăm astfel”, „suntem foarte ocupaţi”, „credem că este foarte important să-i învăţăm pe copii despre relaţii”?
  • Care sunt problemele de zi cu zi întâmpinate în crearea unui echilibru între munca fizică şi munca de relaţionare?
  • Cum creăm un echilibru între „ acordarea atenţiei unui singur copil” şi „acordarea atenţiei întregului grup” ? Când aveţi mulţi copii, este mereu dificil să decideţi câtă atenţie să acordaţi fiecărui copil în parte şi câtă atenţie să acordaţi întregului grup?
  • Ce putem face pentru a face cât mai multă muncă de relaţionare, în timp ce ne îndeplinim şi sarcinile de zi cu zi?

 

Întrebări pentru verificarea înţelegerii conţinutului :

20 minute:
• De ce sunt îngrijitorii profesionişti cele mai importante persoane din viaţa copiilor orfani?
• Ce este important când vă axaţi pe munca fizică?
• Ce este important când vă axaţi pe munca de relaţionare cu copilul?
• Ce este dificil atunci când le realizaţi pe amândouă simultan?
 

O sugestie de activitate până la tema B :
Observaţi şi notaţi, utilizaţi telefonul mobil sau o cameră foto pentru a înregistra cum vă îndepliniţi sarcinile zilnice. Urmăriţi filmul şi discutaţi despre cum puteţi relaţiona cu copiii în timp ce îndepliniţi sarcini practice. Observaţi şi discutaţi cum uneori munca practică, iar alteori, munca de relaţionare vi se pare cea mai importantă, în diverse situaţii din timpul programului.

 

“Nu mai fac nici o alegere între a mă ocupa de copii și a presta muncă fizică. În cadrul acestei sesiuni am învățat să le fac pe amândouă, în același timp. Sunt relaxată și copilul se simte bine, de asemenea. În acest fel, mă joc tot felul de jocuri cu ei, iar ei mă îmbrățișează. Astfel, ei știu că voi fi alături de ei, orice s-ar întâmpla.”
Declarația unei angajate

 
 

Pages: 1 2 3 4 5