Introducerea temei: Având mai multe surse pentru dezvoltarea identităţii
De obicei pentru copiii aflați în plasament este destul de confuz să se simtă atașați de mai mulți oameni ce provin din medii culturale diferite. Adeseori, au fost brusc despărțiți de cei de care erau atașați, în situații în care copiilor le era teamă. De ex: copilul a fost luat cu forța de autorități, în timp ce părinții erau disperați sau furioși, decesul unuia din părinți, nefericirea părinților provocată de despărțire. Acești copii, în general, au sentimente împărțite între loialitatea față de părinți și cea față de îngrijitori.
 

Având în copilărie astfel de experiențe, le este și mai dificil să își formeze o idee clară privind identitatea lor și unde/de cine aparțin. Copiii se identifică cu părinții lor și, adeseori, își formează o idee negativă sau neclară despre sine, dacă nu primesc ajutor în acestă privință. Care sunt aceste probleme și cum îi ajutați pe copiii din grija dumneavoastră să-și formeze o idee pozitivă despre sine cât timp sunt în plasament?
 

APARŢINÂND DE “DOUĂ FAMILII”: CONFLICTE DE INDENTITATE ŞI LOIALITATE
Un copil – mai ales dacă are mai mult de 3 ani când este adus într-o instituție – s-a atașat deja de părinți. Din punctul nostru de vedere, aceste atașamente pot fi disfuncționale, ambivalente și înfricoșătoare. Probabil că părinții bilogici nu au putut să îi îngrijească cum trebuie, cu toate acestea, acest atașament reprezintă o parte importantă a identității copilului.Când este plasat într-o instituție, copilul are adeseori un conflict de loialitate: „ Sunt atașat de părinții mei – dar acum îngrijitorii sunt cei care-mi oferă atenție și au grijă de mine. Cum pot accepta acestă situație fără să mă simt vinovat sau fără să-mi trădez părinții.Acest conflict ce-l chinuie pe copil poate fi dureros dacă părinții biologici au probleme nerezolvate (mânie, gelozie) cu îngrijitorii profesioniști, privindu-i ca pe cineva care le fură dragostea copilului lor. Este dificil să decizi că altcineva ar trebui să se ocupe de copilul tău și chiar mai dificil dacă centrul de plasament are mai multe posibilități de oferit.
 
PRIMELE REACȚII LA ÎNGRIJITORII PROFESIONIȘTI ȘI LA PĂRINȚII BIOLOGICI
Dacă primiți în îngrijire un copil care a fost expus la voilență sau neglijență, este normal să fiți ultragiat și furios pe părinții biologici, din cauza cărora copilul,probabil, a trecut prin momente cumplite, și care nu sunt în stare să respecte programările pentru a-și vizita copilul. O altă reacție normală este să adoptați acestă atitudine: “Mai bine uităm de părinții tăi și să te facem să te simți în siguranță aici, cu noi”. Poate fi o idee bună pentru prima început, când copilul a sosit de curând în instituție și până începe să se simtă în siguranță. Dar, după această perioadă de început, e necesar, pentru dezvoltarea identității, să discutați cu copilul despre ce înseamnă să aibă 2 perechi de îngrijitori.
 

As described in other sessions very young children tend to form attachments with caregivers after some time. If this happens, the child may even start calling staff members “mother” or “father”. You can accept this – knowing that when the child gets older it must find a way of understanding its background.
 

După cum s-a mai discutat și în alte sesiuni, copiii mici se atașaează de îngrijitori după câtva timp. Dacă se întâmplă acest lucru, copilul poate chiar să le spună îngrijitorilor „mamă” sau „tată”. Puteți accepta acest lucru, dar nu trebuie să uitați că, atunci când va mai crește, copilul trebuie să înțeleagă mediul din care provine.Un copil aflat într-o instituție poate, de bună voie, să-și denunțe sau să încerce să-și uite părinții biologici, dar prețul pe care va trebui să-l plătească este acela de a se împărți în două: o parte din el se va atașa de îngrijitori, pe când cealaltă parte va rămâne loială părinților, fără să poată vreodată să unească aceste două părți într-un concept clar despre sine.
Mai devreme sau mai târziu, copilul se va cofrunta cu acestă problemă, mai ales în adolescență, cănd tînărul încearcă să-și formeze o identitate adultă.
 

Pe măsură ce un copil crește și se maturizează, înțelege din ce în ce mai mult despre sine și despre ceilalți, el trebuie mereu să-și formeze o idee nouă în ceea ce privește identitatea și proveniența lui. Așadar, acest proces durează mulți ani.
 

PENTRU A-I RESPECTA PE COPII, TREBUIE SĂ LE RESPECTAM PĂRINȚII

Cercetările în domeniu, arată că toate aceste conflicte dintre părinți și îngrijitori, indiferent de ce ar sta la baza lor, afectează negativ dezvoltarea copiilor.
 

Atitudinea dumneavoastră fată de părinți îl ajută pe copil să se respecte și să fie mândru de cine este – dacă această atitudine nu este una pozitivă, va influența negativ stima de sine a copilului. Aceasta este una dintre cele mai dificile sarcini ale îngrijitorilor profesioniști: să aveți o părere cu adevărat bună despre părinții biologici, pentru a-l ajuta pe copil.
Întrebări pe baza cărora puteți reflecta și discuta:

  • Când copilul a fost plasat în instituția dumneavoastră, ce ați simțit față de părinții lui?
  • Ce probleme ați sesizat la copil, ce ar fi putut fi cauzate de lipsa atenției și a interesului din partea părinților?
  • Cum i-ați explicat copilului care este părerea dumneavoastră în ceea ce-i privește părinții?
  • Ce vă este cel mai greu în a observa și accepta calitățile părinților?

 
 
Pages: 1 2 3 4