institutions.fairstartedu.us

O regulă bună este: adresează-te mereu adultului din adolescent – indiferent de cât de copilăros credeți că este sau se comportă.
 

Nu mai sunt valabile rolurile „noi suntem îngrijitorii, iar tu ești copilul”, deci trebuie găsite alte modalități de a coopera. Ar putea fi o idee bună să „negociați”.
 

• De exemplu: “Ai crescut și ai devenit mai competent acum. Asta înseamnă că de acum încolo vei avea anumite obligații și responsabilități, în schimbul unor drepturi și bani de buzunar. Vrem să încheiem un contract cu tine care să prevadă ce trebuie să faci în fiecare zi, cât de târziu poți sta afară cu prietenii tăi, iar ce obții de la noi sunt anumite aspecte în privința cărora vei putea decide singur, fără ca noi să intervenim. În acest contract ar trebui să menționăm și ce putem face noi, ca îngrijitori în această instituție, dacă vreuna din părți nu își respectă atribuțiile asupra cărora am decis împreună. Așa că, haide să-l redactăm împreună – ai anumite sugestii asupra cărora vom decide – ce este important pentru tine?

• Acest proces poate fi planificat și ca un proces de negocieri și dialog între grupul de adolescenți și grupul de angajați. De ex: puteți întreba în fiecare zi de luni ce activități doresc să aibă adolescenții în timpul săptămânii. Puteți să îi faceți pe câțiva dintre ei responsabili cu organizarea și desfășurarea acestor activități.

Importanța și atitudinile grupului de semeni (prieteni, colegi de clasă) vor deveni mult mai importante decât credeți dv, grupul de angajați. În general, ar trebui să acceptați toate acestea, așadar rolul dv ca membru al personalului ar trebui să fie acela de „a asculta și de a discuta” despre problemele tinerilor privind relația cu semenii lor. Nu trebuie întotdeauna să veniți cu soluții, simplul fapt că se poate discuta cu dv poate fi un ajutor enorm.
Un tânăr își amintea de un îngrijitor în felul următor:
„Putem oricând vorbi cu el despre absolut orice, el doar mă asculta. Niciodată nu m-a învinovățit sau judecat.”