institutions.fairstartedu.us

Dacă ne uităm la o zi normală din viaţa unui îngrijitor: În ce activităţi suntem mai atenţi cum reacţionăm când un copil vrea sa interacționeze cu noi ?
 
Contactul reciproc: Avem zilnic activităţi în grupuri mici, în care acordăm o atenţie deosebită contactului reciproc dintre îngrijitor şi 4-6 copii (cântece, jocuri) ? Cum putem avea activităţi de contact reciproc cu bebeluşii, în timp ce efectuăm sarcini practice ?
 
Suntem sensibili: Gândiţi-vă la o sarcină zilnică şi cum reacţionează un copil anume la ceva ce trebuie să facă (să mănânce, să se îmbrace etc). Care e cea mai bună cale de a motiva acest copil să îndeplinească sarcina ? Cum puteţi avea o atitudine sensibilă faţă de copil – care dintre comportamentele îngrijitorilor are cele mai bune rezultate ?
 
Suntem accesibili: Dacă un copil are nevoie de atenţia sau ajutorul nostru (îi  este teamă, nu se simte în siguranţă, e nefericit, îl doare ceva), cât are de aşteptat înainte să-l ajutăm ? Îngrijitorul nu pretinde un anumit tip de comportament din partea copilului, pentru a-i acorda ajutor. Primeşti ajutor pur și simplu dacă ai nevoie de el. Dacă sunt mulţi copii şi puţini îngrijitori, cum putem depăşi problema, ca să fim cât mai accesibili ?
 
Fiți empatic, dar nu îi imitaţi comportamentul copilului: Atunci când copilul nu se simte confortabil, este nervos, se ceartă în permanenţă, este iritat sau are crize de comportament: Cum ne afectează comportamentul copilului şi cum reacţionăm ? Cum putem fi atenţi la ce se întâmplă şi să rămânem calmi, fermi şi amabili, chiar şi atunci când copilul nu este raţional sau prea entuziasmat ? Cum putem avea o grijă specială să nu reacționăm exact ca acești copii ?
 
Reflectăm sentimentele şi gândurile copilului: Cum putem vorbi cu copiii, când lucrăm cu ei ? De exemplu: Când avem de îndeplinit o sarcină cu copilul, vorbim şi despre ce vedem că se întâmplă cu copilul: „Acum te vei juca cu jucăria asta – văd că ţi-e puţin frică de ea, pentru că n-ai mai văzut-o niciodată – nu e nicio problemă – să ne uităm la ea împreună” sau „ Acum bei din biberon, îţi este foarte foame. E plăcut să mănânci. Asta te face fericit, nu-i aşa ?”

• Discutaţi cum pot atitudinile negative din trecut să vă împiedice să aveţi un comportament care să-i creeze copilului senzaţia de siguranţă:
  • „Părinţii mei mă certau mereu. Cum pot evita să fac şi eu asta la muncă ?”
  • „Ca profesionist, nu trebuie să te implici în relaţia cu copiii.”
  • „Nu avem timpul şi energia pentru a face toate aceste lucruri.”
  • „Dacă aceşti copii încep să se ataşeze de mine, se vor întrista când eu plec şi mă voi întrista şi eu.”
  • Aceste atitudini au o doză de adevăr, dar ar trebui să renunţaţi la ele, deoarece nu sunt benefice privind dezvoltarea copilului. Da, dacă părinţii dumneavoastră nu v-au îngrijit bine, trebuie să exersaţi cum să fiţi un bun îngrijitor, dar puteţi face asta. Dacă aveţi relaţii personale cu copiii şi îi lăsaţi să se ataşeze de dumneavoastră, acest lucru face parte din munca dumneavoastră.Copiii se vor întrista când plecaţi, dacă le permiteţi să se ataşeze, dar asta face parte din viaţă şi e mai bine pentru ei decât să nu înveţe niciodată cum să aibă o relaţie personală cu un îngrijitor. Când lucraţi cu orfanii, reprezentați şi „o figură de ataşament parental”.

• “Poate ar trebui să ne împărțim sarcinile astfel încât să fim ocupaţi şi mai puţin accesibili parte din zi, pentru a fi accesibili şi să le acordăm întreaga atenţie în alte momente.”,
• “Un îngrijitor are grijă de mulţi copii. Putem decide ca o parte din timp, copiii să fie toţi împreună cu îngrijitorul, iar în alte momente, îngrijitorul să se ocupe doar de câte un copil. De ex. În fiecare după-amiază, putem avea o activitate în timpul căreia să avem grijă doar de un singur copil, în timp ce ceilalţi copii privesc.”

Observaţi şi notaţi, utilizaţi telefonul mobil sau o cameră foto pentru a înregistra cum vă îndepliniţi sarcinile zilnice. Urmăriţi filmul şi discutaţi despre cum puteţi relaţiona cu copiii în timp ce îndepliniţi sarcini practice. Observaţi şi discutaţi cum uneori munca practică, iar alteori, munca de relaţionare vi se pare cea mai importantă, în diverse situaţii din timpul programului.
 
În continuare aveţi un exemplu de ce ati putea face până la următoarea sesiune:
 

• Alegeţi o anumită competenţă şi discutaţi despre cum vă puteţi îmbunătăţi stilul de muncă până la sesiunea următoare
• Decideţi ce practici veţi încerca să îmbunătăţiţi şi când/ce activităţi veţi face.
• Planificaţi-vă cum vă veţi observa sau înregistra progresele. Încercaţi să vă monitorizaţi practicile curente şi modul în care reacționează copilul, iar apoi încercaţi şi noile practici pentru a observa reacțiile copilului.
• Notaţi ce aţi discutat şi decideţi cine şi ce va face.

Dacă doriţi să vă autoevaluaţi puteţi deschide și printa acest test de mai jos. Soluţiile sunt scrise la baza testului, așa că ar fi o idee bună să împăturiți hârtia sau să acoperiți răspunsurile înainte de a începe


DESCHIDEȚI DOCUMENTUL AICI

Vă mulţumim pentru interes şi vă dorim mult succes la ceea ce veţi face până la sesiunea următoare!