Introducerea temei A: legătura dintre învăţarea cognitivă şi dezvoltarea socială şi emoţională a copilului.

DE CE ORFANII SUNT ADESEA EXCLUŞI DIN EDUCAŢIA ŞI MUNCA ADULŢILOR


În unele studii, până la 57 % din copiii care au fost daţi în plasament nu reuşesc să se angajeze şi nu capătă educaţie formală ca adulţi. Aceştia au adesea probleme în căsnicie, dezvoltă un comportament criminal şi devin consumatori de droguri. Există o serie de motive pentru care se întâmplă acest lucru.Mai întâi: faptul că sunt excluşi din familie şi din relaţii înseamnă că acei copii nu au parte de sprijin în scopuri educaţionale. Rudele orfanilor nu au de obicei tradiţia educaţiei.
În al doilea rând:
în unele ţări, faptul că un copil provine dintr-o instituţie de îngrijire sau dintr-o familie de asistenţi maternali este de multe ori un stigmat social care îi face pe copii să se simtă inferiori şi excluşi, în şcoală. Multe instituţii de îngrijire îi izolează pe copii, nelăsându-i să participe la viaţa socială din afara instituţiei. puteţi influenţa aceste circumstanțe, după cum vom vedea în sesiunea următoare.
În al treilea rând:
privarea şi maltratarea în fragedă copilărie poate reduce dezvoltarea inteligenţei şi poate cauza probleme de comportament care să-l excludă pe copil din viaţa şcolară. Privarea poate cauza simptome permanente, cum sunt hiperactivitatea, comportamentul stereotipici, agresiv şi impulsiv. Aceste probleme îl pot face pe profesor să-l catalogheze pe copil drept „obraznic şi neascultător” şi enervant, în loc să-l recomande pe acel copil pentru un program de învăţare pentru copii cu nevoi speciale.
Printre copiii daţi în plasament se întâlnesc mai des cazuri de greutate scăzută la naştere, naştere prematură, complicaţii grave la naştere şi probleme din cauza abuzurilor făcute de mamă în timpul sarcinii. Există o legătură strânsă între greutatea scăzută a copilului la naştere (2,4 kg sau mai puţin) şi rezultatele acelui copil la testul de inteligenţă pentru copii de vârstă şcolară (WISC). Greutatea scăzută la naştere şi naşterea prematură pot creşte frecvenţa problemelor senzorio-motorii, de comportament şi de învăţare, şi numărul de examene pe care le poate lua copilul în timpul şcolii scade. Există o legătură strânsă între stimularea oferită de îngrijitor şi activitatea şi creşterea creierului.
În al patrulea rând:
mulţi copii care au o inteligenţă normală sau peste medie nu-şi folosesc capacităţile de învăţare din cauza lipsei unei baze emoţionale sigure şi a stimei de sine scăzute. Există un potenţial enorm de învăţare dacă îi ajutaţi pe copii să se simtă în siguranţă, sprijinindu-le astfel comportamentul normal de explorare.
În România, de exemplu, o şcoală specială pentru copiii dotaţi din mediul rural foarte sărac a obţinut rezultate spectaculoase. Copiii locuiesc la şcoală, iar îngrijitorii îi tratează cu blândeţe, atenţie şi le oferă siguranţă. Copiii câştigă foarte des concursuri naţionale de matematică.

ÎNVĂŢAREA E UN PROCES DE ÎNVĂŢARE PE TOT PARCURSUL VIEŢII – DERIVĂ DIN ÎNGRIJIREA CARE OFERĂ SIGURANŢĂ COPIILOR


De aceea programul FAIRstart se bazează pe conceptul de „învăţare pe tot parcursul vieţii”: învăţarea emoţională, socială şi cognitivă este promovată de îngrijirile care să-i dea copilului un sentiment de siguranţă, de la naştere, în perioada preşcolară, în şcoală şi în viaţa de adult. În primii ani de viaţă ai copilului, orice stimulare şi îngrijire promovează învăţarea emoţională, socială şi cognitivă, dar doar între 3 şi 5 ani învăţarea cognitivă devine un proces în sine. Dacă stimulaţi corespunzător un copil, vorbiţi cu el când îl hrăniţi, sprijiniţi concomitent dezvoltarea emoţională, socială şi cognitivă a copilului. Când un copil ajunge la şcoală şi este pregătit să înveţe, notele şi premiile pe care le obţine se bazează pe îngrijirea de care a avut parte în perioada preşcolară.

BAZA PROCESULUI DE ÎNVĂŢARE: SPRIJINIREA COMPORTAMENTULUI DE EXPLORARE


Dv aţi pus deja în practică două dintre cele mai importante soluţii care să îi ofere unui copil un start bun la şcoală:
Comportamentul securizant al îngrijitorului este o premisă pentru învăţare. Aşa cum vă amintiţi din sesiunea 4 („Ce sunt îngrijirile profesionale?”) îngrijirile adecvate oferă copilului o bază sigură. Acest lucru se întâmplă atunci când comportamentul îngrijitorului este coerent; îngrijitorul este sensibil faţă de copii şi accesibil atunci când aceştia se simt ameninţaţi, este calm şi amabil atunci când copilul şi-a pierdut starea de echilibru, vorbeşte cu copiii despre înţelegerea gândurilor şi sentimentelor celorlalţi. Acest stil le oferă copiilor sentimentul unei baze sigure.
Dacă vă aduceţi aminte din sesiunea 4 când am vorbit despre sarcinile practice şi munca de relaţionare, devine foarte clar faptul că educatorul sau profesorul trebuie să stabilească o relaţie securizantă cu copilul şi să se concentreze asupra acestei relaţii. Pentru a reuşi ceea ce îşi propune şi pentru a-l face pe copil să înveţe matematică, gramatică sau să-şi facă temele, copilul trebuie să aibă o relaţie socială pozitivă cu profesorul.
Cu alte cuvinte, dacă unui copil îi e frică de educator, va învăţa foarte puţin, oricât de inteligent ar fi.
O relaţie de tip bază sigură cu profesorul „dezactivează” activitatea obositoare a sistemului de ataşament şi lasă loc „activării” sistemului de explorare: copilul pleacă de lângă îngrijitor şi începe să exploreze mediul înconjurător, se joacă, este curios, experimentează cu jucăriile şi iniţiază contacte sociale cu ceilalţi. La lista comportamentelor de explorare se adaugă „învăţatul şi studiatul” de la vârsta de trei ani încolo. Învăţarea – şi la şcoală – devine o experienţă plăcută. Copilul nu este doar un recipient pasiv al cunoştinţelor, ci un partener activ în procesul de învăţare, care poate coopera cu profesorii şi cu colegii.

ÎNVĂŢĂM CUM SĂ ÎNVĂŢĂM


Există două premise pentru învăţare: trebuie să aveţi o percepţie clară a lumii care vă înconjoară şi trebuie să ştiţi cum să fiţi atenţi la ce spune profesorul şi la materialele care vă sunt prezentate. Trebuie să învăţaţi acest lucru pentru a putea învăţa.
Unui bebeluş îi sunt oferite aceste instrumente şi funcţii necesare învăţării prin felul în care îngrijitorul iniţiază contacte, comunică şi interacţionează în timpul îngrijirii bebeluşului. Din acest motiv, mama sau primul îngrijitor este cel mai important profesor din viaţa copilului.
Cum va interacţiona un îngrijitor bun cu bebeluşul său şi cum îi oferă acest lucru instrumente valoroase pentru învăţare? Un îngrijitor bun va răspunde arătându-i bebeluşului cum să înveţe şi cum să-și creeze funcţiile necesare. Copiii care au avut îngrijitori deprimaţi, confuzi, furioşi sau imprevizibili vor avea adesea probleme de învăţare şi de dezvoltare cognitivă, mai târziu în viaţă.

Concentrare:
Un bebeluş nu se poate concentra să-şi privească îngrijitorul decât pentru câteva secunde. Îngrijitorul va încerca mereu să păstreze atenţia bebeluşului încă puţin. Va ridica vocea, îl va strânge pe bebeluş în braţe, va încerca să stabilească din nou contactul vizual, iar treptat, bebeluşul va învăţa să se uite la îngrijitorul lui aproape 20 de secunde. Dacă îngrijitorul continuă să facă acest lucru, bebeluşul va învăţa să fie atent la o jucărie sau la o activitate ceva mai mult timp. La vârsta de cinci ani, copilul se poate juca cu aceiaşi prieteni sau aceleaşi lucruri poate pentru 5 minute. Când începe şcoala, se poate concentra la cititul unei cărţi poate 10 minute sau la jocul cu colegii ceva mai mult timp. Copilul va putea să se concentreze la ce spune învăţătorul perioade şi mai lungi. Când va mai creşte, copilul va putea să citească aproape o oră, fără să-şi piardă concentrarea.

 

Copiii care au avut parte de îngrijiri aberante de la 0 la 2 ani vor avea probleme cu concentrarea pe perioade suficient de lungi.

Concentrarea atenţiei şi înţelegerea a ce e important şi ce nu – Abilitatea de a se concentra asupra şi de a discerne figura importantă din mediul mai puţin important:

 

Îngrijitorul încearcă să-i evoce copilului emoţii pozitive. Asta înseamnă că atunci când acesta e în contact cu îngrijitorul, va avea multe trăiri în prezenţa acestuia, iar acest lucru îl va face să se concentreze automat pe îngrijitor. Nu îşi va concentra atenţia asupra unui săpun sau a unui prosop, care nu îi evocă emoţii puternice, aşa cum face îngrijitorul. Copilul învaţă acum să-şi îndrepte atenţia doar asupra lucrurilor importante şi să uite sau să ignore ceea ce nu e important. Asta înseamnă că la şcoală, copilul va putea să fie atent la ce spune profesorul şi va ignora zgomotele făcute de ceilalţi copii. Mai târziu, copilul va reuşi să găsească părţile importante dintr-un text sau dintr-o problemă de matematică şi va ignora toate circumstanţele sau cuvintele care nu sunt importante.
Copiii care au avut parte de îngrijiri aberante de la 0 la 2 ani vor avea adesea probleme în a se concentra asupra persoanei şi problemei relevante şi în a discerne ce e important şi ce nu.

Recunoaşterea, amintirea şi memorizarea, preferinţele şi simţul estetic/critic

 

Deoarece contactul între îngrijitor şi copil evocă emoţii pozitive din partea copilului, acesta va putea să îşi recunoască îngrijitorul şi să răspundă mult mai mult când acesta se întoarce. Asta nu se întâmplă doar fiindcă îngrijitorul are aceleaşi haine sau ton al vocii, ci pentru că sentimentele puternice sunt aceleaşi de fiecare dată când îngrijitorul şi copilul sunt în contact. Recunoaşterea se bazează pe: „Uite-l că vine, iar eu am aceleaşi sentimente puternice!” – „Uite o persoană necunoscută, nu îmi aduc aminte de ea, aşa că voi începe să plâng chiar dacă e amabilă – îmi vreau îngrijitorul înapoi!”
Astfel, copilul va putea învăţa să recunoască mai târziu „pe cineva pe care l-a mai văzut, un text pe care l-a mai citit, o formulă matematică, ce am făcut la şcoală ieri, uite-o iar pe învăţătoarea mea!” Poate învăţa să prefere anumite lucruri la şcoală şi să aibă simţ critic „Povestea asta îmi place mult, cealaltă nu îmi place aşa de mult.”

Relaţiile dintre lucruri, simţul proporţiilor, înţelegerea semnificaţiilor limbajului.

 

Deoarece bebeluşul interacţionează şi dialoghează constant cu îngrijitorul, va începe treptat să înţeleagă că există un „eu”, un „tu”, „ei” şi modul în care ne înrudim unii cu alţii.
Acest lucru îl face pe copil să înţeleagă mai târziu ce înseamnă gramatica – relaţiile dintre cuvinte: „Eu” trebuie să fie subiectul în propoziţie, „el, ea, ei” trebuie să fie complementul, iar ce se întâmplă între noi trebuie să fie verbul: „ Eu îţi zâmbesc, tu chicoteşti când îţi zâmbesc.”
Îngrijitorul nu numai că va vorbi cu copilul, ci va pronunţa cuvintele pe un ton emoţional, care corespunde cu înţelesul cuvântului. Nu va spune cu o voce fără inflexiuni „mama e fericită” ci va spune „ai făcut-o pe mami aşa de fericită!”, iar vocea ei are diferite modulaţii. Prin aceste practici, bebeluşul poate să facă conexiunea între sentimente şi cuvinte – nu doar aude cuvintele „furios, fericit, supărat”, ci învaţă să se simtă furios, fericit sau supărat, doar pentru că a auzit cuvântul respectiv. De aceea, copilul poate nu doar să înţeleagă un cuvânt, ci să şi simtă înţelesul emoţional evocat de acel cuvânt.
Atunci când învăţătoarea vorbeşte la oră sau copilul citeşte un text, mai târziu în viaţă, copilul va înţelege înţelesul şi intenţia a ceea ce se spune, deoarece cuvintele îi evocă sentimente adecvate. Încercaţi şi singuri acest lucru. Spuneţi cuvântul „fantomă” – cum vă simţiţi ? Apoi încercaţi să spuneţi „o după-amiază caldă, blândă şi minunată”. Simţiţi diferenţa? De aceea înţelegeţi sensul limbajului – mama v-a învăţat să simţiţi ceea ce auziţi sau citiţi.

Copiii care au avut parte de îngrijiri aberante de la 0 la 2 ani vor avea probleme în a înţelege relaţiile dintre elemente (de exemplu, elementele dintr-o problemă de matematică sau structura şi relaţia dintre diferitele cuvinte dintr-o propoziţie). Vor avea probleme în a înţelege sensul cuvintelor şi propoziţiilor şi vor avea tendinţa să le repete fără să le înţeleagă cu adevărat.

Motivaţia şi tolerarea frustrării:

 

Un bebeluş învaţă să simtă motivaţia pe termen lung fiindcă îngrijitorul său e un spirit pozitiv, curios şi are o atitudine pozitivă faţă de orice face bebeluşul. Astfel, şi bebeluşul este curios şi are o atitudine pozitivă faţă de tot şi toţi cei pe care îi va întâlni mai târziu în viaţă. Îngrijitorul protejează bebeluşul de sentimentul de frustrare, îl linişteşte şi îl alină dacă îl doare ceva şi îl sprijină să încerce lucruri care copilului i se par grele sau periculoase. În acest fel, copilul ajunge să aibă un sentiment general de motivaţie şi de tolerare a frustrării. Când acel copil ajunge la şcoală, are o atitudine pozitivă, este încântat să încerce sarcini noi şi dificile şi poate accepta un grad mai mare de frustrare pentru a învăţa.


jakob_saebebobbel


Copiii care au avut parte de îngrijiri aberante de la 0 la 2 ani vor avea probleme în a se simţi motivaţi perioade suficient de lungi. Vor avea probleme în a amâna propriile nevoi şi impulsuri pentru a termina o sarcină, pentru că devin prea frustraţi de ceva dificil.
Toate aceste calităţi sunt mai importante pentru viaţa şcolară şi succesul în societate decât „inteligenţa” copilului.
Un exemplu:
Într-un studiu, unor copii de 4 ani li s-a dat câte o bomboană. Li s-a spus că dacă pot aştepta să n-o mănânce 15 minute, cât timp instructorul e plecat din cameră, vor mai primi încă o bomboană. Dacă o mâncau înainte de a se întoarce instructorul, nu mai primeau altă bomboană. Unii dintre copii s-au putut controla şi aştepta întoarcerea instructorului; alţii nu au putut rezista tentaţiei. Aceiaşi copii au fost studiaţi din nou la vârsta de 17 ani: cei care au putut aştepta când aveau 4 ani erau toţi la şcoală, chiar şi cei mai puţin inteligenţi. Cei care nu au putut aştepta când avea 4 ani nu erau la şcoală, chiar şi cei foarte inteligenţi.
Funcţiile de bază învăţate de la primii îngrijitori sunt probabil la fel de importante ca „inteligenţa”.


DISCUŢIE DE GRUP


  • Care dintre aceste probleme apar şi la copiii noştri? Probleme de concentrare, de atenţie?
  • De ce sunt activităţile şi procesele de învăţare grele pentru ei – şi pentru noi, când e vorba de planificare şi punere în practică?