Introducerea temei A: Dezvoltarea copiilor – plasarea într-o instituţie de îngrijire a copiilor sau într-o familie de asistenţi maternali
ÎNGRIJIREA COPIILOR MAI MICI ÎN INSTITUŢII

Aproximativ 90.000 de copii de trei ani sau mai mici, din Europa, sunt daţi în plasament, iar numărul lor este în creştere. În multe ţări europene este obligatoriu ca toţi copiii mai mici de doi ani să fie plasaţi în familii de asistenţi maternali şi nu în instituţii de îngrijire a copiilor. Totuşi, în unele ţări, inclusiv copiii mici sunt plasaţi în centre de îngrijire a copiilor. Studiile comparative  făcute între orfelinatele de tip Spital din Rusia şi România şi familiile de asistenţi maternali arată că în familiile de asistenţi maternali, copiii se dezvoltă mai bine. Acest lucru i-a determinat pe anumiți cercetători să concluzioneze că toţi copiii ar trebui plasaţi în familii de asistenţi maternali. Această concluzie este, probabil, doar parţial corectă, deoarece oamenii de ştiinţă au fost atât de îngroziți de ceea ce au văzut în orfelinatele de tip Spital încât au tras nişte concluzii mai mult decât generale.

Inclusiv plasarea copiilor în familiile de asistenţi maternali are dezavantaje şi întâmpină probleme:

  • Este o certitudine faptul că mulţi copii vor trăi în instituţii şi în viitor.
  • Familiile de asistenţi maternali calificaţi nu sunt întotdeauna disponibile.
  • Dacă sunt disponibile, este greu de monitorizat dacă serviciile de îngrijire se ridică la anumite standarde sau nu. Unii asistenţi maternali îi neglijează pe copii, sunt violenţi sau îi abuzează pe aceştia.
  • Este mult mai greu să educi şi să ridici activitatea asistenţilor maternali la standarde profesionale. De exemplu, în România, cei mai mulţi copii instituţionalizaţi au fost daţi în grija asistenţilor maternali, iar acum sunt foarte multe probleme privind educaţia şi monitorizarea, pentru că familiile locuiesc în zone îndepărtate.
  • Familiile de asistenţi maternali sunt la fel de vulnerabile ca celelalte familii – şi ei divorţează, îşi pierd locul de muncă sau au alte probleme care influențează continuitatea în acordarea de îngrijiri.
  • Copiii cu handicap fizic sau psihic (afecţiuni ale creierului sau tulburări de ataşament) sunt o constantă sursă de stres pentru familia de asistenţi  maternali. Acest fapt poate duce la o deteriorare a relaţiilor şi la plasarea copiilor într-o altă familie de asistenţi maternali. Instituţiile sunt, de obicei, mai competente şi pot primi copii cu probleme grave pentru perioade mai lungi de timp.
  • Este greu de prezis cum vor relaţiona asistenţii maternali cu copiii, mai ales cu cei trecuţi de vârsta de doi ani. În special adolescenţii pot întâmpina probleme în ceea ce privește relaţia cu familia de asistenţi maternali.
  • Pot apărea conflicte majore între familia de asistenţi maternali şi părinţii biologici ai copiilor, mai ales cu părinţii cu disfuncții.
  • Studiile efectuate în grădiniţele din Danemarca au arătat că  acei copii care provin din familii cu disfuncţii se dezvoltă mai bine dacă petrec cea mai mare parte din timp în instituţie, cu personal calificat.

Acestea fiind spuse, motivul pentru care cei mai mulţi copii se dezvoltă mai bine în familiile de asistenţi maternali este acela că fiecare copil are tot timpul unul sau doi îngrijitori adulţi pe lângă el, ca figuri de ataşament, şi un grup – familia de asistenţi maternali – care este responsabilă pentru el. De asemenea, au şanse mai mari de a participa la activităţi sociale, ca marea majoritate a copiilor. În cazul copiilor mici (sub trei ani), trebuie să încercaţi întotdeauna să-i daţi spre adopţie, în grija unor părinți adoptivi sau să sprijiniţi rudele biologice să ia copiii la ei. Şansele de a-i da copilului un model sigur de ataşament şi de a relaţiona bine cu el cresc dacă respectivul copil ajunge de la o vârstă cât mai fragedă într-o familie de plasament. Acest lucru este dovedit de studiile făcute în legătură cu copiii adoptaţi şi cei daţi în grija asistenţilor maternali.

ÎNGRIJIRILE DE CALITATE SUNT O CHESTIUNE CARE ŢINE DE CREAREA UNOR GRUPURI MICI, PE TERMEN LUNG
Este important să înţelegeţi că adevărata diferenţă în rezultatele dezvoltării copiilor ţine mai mult de managementul relaţiilor şi de organizarea planurilor de lucru, decât de diferenţa între instituţiile de îngrijire şi familiile de asistenţi maternali. Este şi o chestiune care ţine de calitatea îngrijirilor: le oferă îngrijitorii copiilor un model de ataşament securizant? Familiile de asistenţi maternali au ca puncte forte relaţiile individuale şi apartenenţa la un grup, dar sunt vulnerabile la schimbările de natură personală şi la problemele grave ale copiilor.  Instituțiile de îngrijire sunt superioare în ceea ce priveşte îngrijirile stabile, pe termen lung, iar personalul este mult mai bine pregătit ca să se ocupe de copiii cu probleme psihice sau sociale grave. Totuşi, instituţiile pot avea probleme în a oferi relaţii personale şi în a asigura continuitatea. Cea mai mare problemă privind asigurarea continuităţii este cauzată de programul pe ture şi de faptul că e normal ca angajaţii din instituţie să-şi schimbe locul de muncă. Puteţi contracara efectele negative ale vieţii într-o instituţie dacă le oferiţi copiilor şansa să aibă câţiva îngrijitori stabili şi să interacţioneze cu adulţi şi alţi copii care nu numai trăiesc împreună, dar şi simt foarte tare că aparţin de un grup anume.
Un exemplu: un orfelinat din România pentru copii între 7 şi 14 ani e reorganizat, aşa încât băieţii locuiesc în grupuri de câte 4-6 în apartamente din oraş. Sunt îngrijiţi de două echipe care lucrează în schimburi de câte 12 ore.  Băieţii se percep unii pe alţii ca pe nişte fraţi şi iau parte la toate aspectele unei vieți normale, invitându-şi prietenii acasă la joacă, făcând parte din echipa locală de fotbal etc.
Cum putem crea cele mai bune condiţii pentru copiii instituţionalizaţi, pentru a oferi îngrijiri continue şi pentru a perpetua sentimentului de apartenenţă la grup ?

Discuţie de grup

Veţi lucra cu subiectele practice mai târziu, în cadrul sesiunii. Această discuţie este menită doar pentru a vă forma o idee despre modul în care vă organizaţi relaţiile sociale:
20 minute
  • Câţi dintre copiii dv. sunt mai mici de trei ani ?
  • Câţi dintre ei au un comportament social şi o vârstă potrivită pentru a fi plasaţi într-o familie de asistenţi maternali ? (nu trebuie să vă gândiţi dacă acest lucru este posibil la momentul actual)
  • Aşa cum sunt organizate turele în prezent: în ce măsură îi pot îngriji aceiaşi oameni pe perioada cât sunt treji, pentru a le oferi ocazia să formeze relaţii de durată ?
  • Copiii aflaţi în grija dv.: în ce măsură le oferiţi un grup la care să simtă că aparţin ?
  • Cum încurajaţi relaţiile de durată între copii ?
  • Ce activităţi/ valori folosiţi pentru a încuraja relaţiile pe termen lung între copii ?
  • Copiii dv. au obligaţii sociale în cadrul grupului – cum ar fi copiii mai mari care au sarcina de a avea grijă de copiii mai mici,  activităţi practice sau de alt fel care încurajează sentimentul de apartenenţă la grup ?
  • Faceţi împărţirea copiilor pe grupe după vârstă (toţi bebeluşii la un loc, toţi copiii mici la un loc, toţi copiii de vârstă şcolară la un loc) sau în grupuri specifice, în care vor rămâne pe toată perioada cât stau la dv. ?
  • Instituţia dv. e ca un sat, cu „familii” sau ca o instituţie, cu grupuri formate după vârstă ?
Pages: 1 2 3 4