Tema B: Copii cu dizabilități ce își limitează abilitățile fizice – promovarea normalității relațiilor zilnice

Este important de evitat dizabilitățile secundare. O dizabilitate secundară presupune izolare sau că, relațiile cu acest copil pot fi blocate. Cea mai familiară dizabilitate secundară poate apărea după imobilizarea copilului si lipsa dialogului cu acesta.
 
Exemplu:
Ana s-a născut oarbă. O consecință a acestui fapt este că este imobilizată la pat întreaga zi, ori în scaunul cu rotile, și nu învață cu nicio ocazie să se miște singură. Acest lucru înseamnă că și creierul ei are de suferit pe tot parcursul vieții și abilitățile de relaționare cu semenii și cele cognitive încetează să mai dea randament. Mușchii ei slăbesc.
 
Alternativă:
Lucrătorii o iau pe Ana în brațe cât mai des, o dau în leagăn și sunt foarte expresivi și emoționali, când intră în contact cu ea. Îngrijitorii opresc televizorul și toate dispozitivele la care se poate asculta muzică pentru a o învăța pe Ana despre sunetele auzului. Când Ana va mai creşte, o pot muta într-o cameră liniștită, fără zgomote, unde o pot ajuta pe micuță să scoată anumite sunete în scopul dezvoltării auzului și îi pot da un băț care să o ajute să se deplaseze, ținând-o de mână până se poate deplasa singură. De asemenea, îi vor cumpăra un câine, care îi va oferi interacțiune și o poate învăța cum să relaționeze şi să interacționeze. Acest lucru o învață cum să lucreze cu un câine special antrenat, pentru când va fi mai în vârstă.
 
Alt exemplu:
Maria a crescut într-un scaun cu rotile și mâinile ei sunt paralizate. A fost considerată un caz pierdut. Când avea zece ani, un angajat a avut idea de ai lipi pe frunte un ac mic pe o bucățică de material. Acest lucru i-a permis să atingă tastele de la o tastatură și să asculte la calculator, prin prisma a diferite programe, cum se pronunță literele pe care le atingea. În doi ani a învățat să citească și să scrie, și diagnosticul dizabilitate mentală a fost anulat.
 
Un alt exemplu:
Marthias este un băiețel special cu autism care are multe comportamente și obiceiuri ciudate. Este foarte sensibil la interacțiunea socială și nu de puține ori țipă dacă în încăpere mai sunt și alți copii. În ciuda acestui lucru, îngrijitorii s-au concentrat asupra calității sale extraordinare de a calcula și a învăța aproape orice pe de rost. De fiecare dată, când aveau nevoie de un număr de telefon sau să facă calcule în instituție îl întrebau pe el și mereu acesta avea un răspuns. La vârsta de zece ani, a câștigat un concurs local de matematică.
 
Unul dintre cele mai importante principii, când vine vorba de copii cu dizabilități care le limitează posibilitatea de a se deplasa într-un mod natural sau să interacționeze cu îngrijitorii este:
 

  • Întotdeauna întreabă-te ce ai face cu acest copil dacă ar fi unul normal? Comportamentul normal față de un astfel de copil îl poate învăța cum să se comporte corect.
  • Găsește un mod să-l integrezi pe copil în rutina zilnică și să joace un rol activ în viața socială a instituției sau a familiei adoptive.