Introducerea temei B: sprijinirea abilităţilor educaţionale în practicile zilnice

Cum le puteți dezvolta bebeluşilor şi copiilor cu facultăţile de care au nevoie pentru a termina cu succes sarcinile de la şcoală? În activităţile, jocurile şi relaţionarea zilnică, puteţi exersa funcţiile de bază necesare pentru învăţare.

PLANUL ZILNIC DE ACTIVITĂŢI
O bază foarte utilă pentru munca dv e un plan de activitate cu diferite activităţi. Dacă copiii au probleme de atenţie, ar trebui să aveţi perioade scurte cu activităţi concentrate şi apoi o pauză. Dacă faceţi activităţi de 20 de minute, unii dintre copii, care nu se pot concentra perioade mai lungi de timp, vor înceta să mai fie atenţi după 8 minute. Aşa că e mai bine să faceţi activităţi de 8 minute, cu pauze de 5 minute. Înainte de a vă face planul, observaţi-i pe copii, vedeţi cât timp se pot concentra la ceea ce fac.

SUGESTII DE ACTIVITĂŢI
Iată câteva sugestii de activităţi. Vă rugăm să veniţi şi dv cu idei de sprijinire a acestor funcţii, e foarte uşor să găsiţi surse de inspiraţie unii de la ceilalţi:

  • Puteţi să vă gândiţi şi la jocuri şi cântece tradiţionale, deoarece marea lor majoritate dezvoltă foarte bine funcţiile de bază: dansurile tradiţionale combină controlul asupra corpului, coordonarea, concentrarea, memoria, ascultarea comenzilor verbale etc.
  • Multe cântece tradiţionale pentru copii antrenează controlul asupra degetelor („La oi, la boi, la căţel, la purcel, acasă-acasă că-i mititel.”)
  • Alte cântece sunt bune pentru exersarea memoriei, pentru că trebuie să ţineţi minte multe versuri.

 

Ideea e că orice sarcină practică sau rutină aţi avea, puteţi relaţiona cu copilul în moduri care să sprijine aceste funcţii.

 ses11_dansende_dreng

 

RELAŢIONAREA ÎNAINTE DE SARCINILE PRACTICE – CONTACTUL ÎNAINTE DE ACTIVITATE
Puteţi folosi regula că munca de relaţionare vine înainte de prezentarea sarcinii practice:
De exemplu, dacă vreţi să faceţi un copil să fie interesat de o carte sau de o jucărie, începeţi prin a-l face pe copil să se uite la dv, să îi atrageţi atenţia şi să-l faceţi să se simtă în siguranţă, înainte să îi arătaţi cartea sau jucăria. În felul acesta, îi creaţi o mini-bază sigură care să sprijine explorarea şi învăţarea.
Bebeluşi şi copii mici:

Dacă urmăriţi acest filmuleţ, puteţi vedea că îngrijitorul îl atinge des pe copil, iar în timp ce îl atinge, încearcă să-l facă să se uite la el, să-i atragă atenţia şi sunt în contact vizual. Vocea îngrijitorului exprimă ceea ce simte, iar cuvintele corespund cu sentimentele. Îngrijitorul vorbeşte şi despre sentimentele copilului. Pe termen lung, acest lucru îl ajută pe copil să ştie ceea ce simte şi să le descrie aceste sentimente şi celorlalţi.

 

Copii mai mari:
Când staţi şi vorbiţi cu un copil (vă puteţi aşeza în genunchi sau sta pe un scaun, faţă în faţă, îl puteţi ţine pe copil de mână sau bate uşor pe umăr cât vorbiţi) Apoi vorbiţi despre ce veţi face împreună, cum veţi face acest lucru, iar abia apoi începeţi activitatea.
Orice aţi face, puteţi încerca să-i menţineţi copilului interesul câte puţin mai mult de fiecare dată, pentru a prelungi concentraţia. De exemplu: atunci când mănâncă, în loc să-i lăsaţi doar să mănânce, puteţi întreba: „Ai observat că bucăţica asta de carne e greu de mestecat şi e cam sărată? Îţi place acest gust sau nu?” Sau: “Această carte este grea. Simţi lucrul acesta? Câte culori are imaginea asta? Hai să le numărăm.” Această activitate sprijină abilitatea copilului de a fi atent la ceea ce poate simţi şi înţelege, chiar şi diferenţele cele mai mici dintre lucruri (simţul estetic).

Aceste exerciţii ar trebui să fie vesele, jucăuşe. Puteţi să faceţi oricare dintre ele ca exerciţiu de grup: grupul de bebeluşi sau copii mai mari e pe jos, în semicerc, în jurul îngrijitorului, cântă, imită ceea ce face îngrijitorul, îl privesc, atunci când vorbeşte despre ceva ce are în mână sau ascultă o poveste.
Îngrijitorul încearcă să-i ajute pe toţi copiii să fie atenţi şi să se concentreze la ceea ce face el. A doua oară când face activitatea, îngrijitorul poate întreba: „Vă aduceţi aminte ce am făcut ultima dată – cine îmi poate spune?”

  • Pentru recunoaştere, îngrijitorul poate juca „cucu-bau” cu bebeluşii sau le poate arăta jucării pe care să le ascundă apoi, lăsându-i pe copii să meargă de-a buşilea şi să le găsească.
  • Pentru copiii mai mari, poate face acelaşi lucru sau se poate juca de-a v-aţi ascunselea cu ei. Acest lucru îi ajută pe copii să înţeleagă că îngrijitorul pleacă, dar le oferă siguranţă chiar şi când nu e prin preajmă.
  • Acesta le poate arăta diferite lucruri şi apoi le poate ascunde, întrebându-i pe copii cum arată, ce culori au, cât sunt de grele, pentru a le ajuta memoria şi recunoaşterea.
  • Îngrijitorul poate lua o serie de obiecte, le poate pune pe jos şi îi poate întreba pe rând, pentru a învăţa să-şi aştepte rândul: „Îmi poţi spune care obiect e mai mare şi care e mai mic?” „Acum e rândul tău. Care dintre obiecte e pătrat şi care e rotund?”„Acum tu. Care obiect e moale la atingere şi care e tare?” Tu ce crezi că se va întâmpla dacă punem această jucărie peste cealaltă jucărie?” În acest fel, îngrijitorul îi învaţă pe copii cum să tolereze frustrarea (trebuie să-şi aştepte rândul), cum să prezică relaţiile dintre lucruri (ce se va întâmpla dacă pui un lucru deasupra altui lucru), diferenţele dintre lucruri (moale, tare, neted, rece, cald etc).
  • Îngrijitorul poate să se joace cu copiii în legătură cu relaţiile dintre ei: „Voi staţi toţi lângă perete, iar eu stau aici. Cine ajunge cel mai încet la mine câştigă premiul!” – „Cine ajunge primul la mine câştigă premiul!” – „Cine ajunge la mine mergând cu spatele, fără să se uite peste umăr, câştigă premiul!” – „Cine ajunge pe locul al treilea câştigă premiul!”.
  • Îngrijitorul poate avea diferite expresii faciale (foarte: nervos, supărat, fericit, mirat, plângăreţ, liniştit) şi le poate cere copiilor să găsească cuvinte care să descrie acele sentimente.
  • Acesta îi poate pune pe copii să ghicească ce simt şi la ce se gândesc alţi copii. E exact ca în jocul „La ce animal mă gândesc acum?” Copilul poate să întrebe câte picioare are, dacă are dinţi, dacă trăieşte în apă sau pe uscat, iar îngrijitorul răspunde cu da sau nu până ghiceşte cineva.

 

DISCUŢII ŞI PLANURI PENTRU SPRIJINIREA FACULTĂŢILOR PRIMARE DE ÎNVĂŢARE
Vă rugăm să discutaţi liber timp de 20 de minute şi să notaţi sugestiile:

  • Cum putem face un plan de activitate care să includă dezvoltarea acestor funcţii?
  • Cât timp se pot concentra copiii noştri la ora actuală? Cât de lungi ar trebui să fie activităţile şi pauzele, pentru a vă putea opri înainte să-i extenuaţi pe copii?
  • Când copiii au pauze, cum îi putem lăsa să se mişte liber (să alerge, să sară, să se legene, sau alte activităţi fizice)?
  • Ce activităţi pentru copii ştim din propria copilărie – cum le putem folosi în planul de activităţi?
  • În ce activităţi putem prelungi concentrarea?
  • Ce activităţi ne pot ajuta să ne îndreptăm atenţia asupra oamenilor şi obiectelor şi afla ce e important şi ce, nu ?
  • Ce activităţi îi pot ajuta să recunoască oameni şi obiecte?
  • Ce putem face pentru a-i ajuta să înţeleagă diferenţele dintre senzaţii (cald/rece, luminos/întunecat, sus/jos, cu faţa/cu spatele, moale/tare, uşor/greu, dulce/sărat/acru etc)?
  • Ce putem face pentru a combina cuvintele şi trăirile?
  • Ce putem face pentru a-i îndemna pe copii să-şi pună întrebări şi să ghicească sentimentele şi gândurile celorlalţi?
  • Ce putem face pentru a exersa gradul de tolerare a frustrării şi emoţiei (aşteaptă-ţi rândul, aşteaptă până spun „start” când alergi etc)?

 

ÎNTREBĂRI PENTRU VERIFICAREA ÎNŢELEGERII CONŢINUTULUI
  • De ce copiii aflaţi în plasament nu sunt educaţi, mai târziu în viaţă ?
  • Care sunt funcţiile de bază ale învăţării – când şi de la cine începem să le învăţăm?
  • Ce trebuie să luaţi în considerare atunci când faceţi un plan de activitate pentru programul zilnic?
  • Care sunt funcţiile de bază pe care le puteţi pune în practică la orice activitate?

 
Pages: 1 2 3 4